Luni, 06.04.2020

Am in fata o noua saptamana. Trag o gura de aer in piept, mai fac o verificare a taskurilor din planner si ma incurajez singura: “hai ca poti”. Pare ca am multe lucruri de facut, taskuri personale, legate de job, dar si taskuri venite ca peste noapte, din partea familiei. Ai mei au impresia ca sunt o sursa nesfarsita de solutii si energie, fac ei cumva si gasesc mereu motive sa-mi mai puna niste saci pe umeri. Nu, nu m-au intrebat niciodata daca pot. Sper sa ies bine din toata perioada asta. Cand simt ca-mi este foarte greu si duc lipsa de intelegere si suport, inainte de „a lua taurul de coarne”, ma apuc de plans. Suntem obisnuiti sa vedem plansul ca pe un lucru negativ, dar prima lacrima o dam la nastere si este un semn bun pe care mama il primeste de la noul nascut. De asemenea, este cel mai important instrument de comunicare pentru un bebelus. Plansul imbunatateste starea de spirit si intareste sistemul imunitar prin eliberarea tensiunii si stresului din corp. Eu cred ca toti avem nevoie sa plangem: pe un umar, langa un copac, sub dus, pe mormantul cuiva drag.

Dupa meditatia si antrenamentul de dimineata (extrem de eficient), a urmat micul dejun si primele taskuri din zi. Iata un exemplu de mic dejun: terci de ovaz + fructe de padure + 200 grame de cottage cheese + 1 lingurita miere. Am lucrat doar la o parte din task-uri, cele mai importante. Am o regula: din lista de taskuri zilnice, aleg 2-3 taskuri pe care, daca le fac in ziua respectiva, ma declar multumita. Pe restul, le mut pe ziua urmatoare.

M-am asteptat sa progresez mai mult in tot procesul stabilit pentru aceasta perioada. Definirea obiectivelor si planificarea sarcinilor saptamanale si zilnice sunt actiuni organizatorice esentiale. Schimbarile se produc in timp, cu rabdare. Imi amintesc cum se intampla cu sportul. Acolo vad ceva rezultate abia dupa luni de zile, am inteles deja ca este un proces de durata, ca este important sa am rabdare si o abordare similara cu dusul sau spalatul pe dinti, zi de zi. Micile progrese zilnice produc mari diferente in timp. Pare logic. Am rabdare, a devenit un ritual incarcat.

Am avut zi de shopping, iar m-am plimbat printre rafturi ca pe bulevard, desi plec, ca de fiecare data, cu lista dupa mine. Lista de cumparaturi ma tine departe de produsele nesanatoase si de cheltuielile inutile. Nu cumpar niciodata ce nu am pe lista, decat daca e ceva ce am uitat sa notez si chiar este important.

Lectura de seara a inceput cu o noua carte: Schimbari mici, rezultate remarcabile. Iata o idee din cele citite astazi: cu cat sunt mai mandra de un aspect al identitatii mele, cu atat sunt mai motivata sa mentin obiceiurile asociate acestui aspect. Daca sunt mandra de corpul meu, o sa fiu motivata sa ma tin de antrenamente. Daca sunt mandra de rezultatele de la locul de munca, o sa fiu motivata sa muncesc mai mult si mai bine.

Marti, 07.04.2020

Fata de familie si prieteni, adevaratul test il dau la greu, cand parul nu se mai aseaza, cand petele rosii din jurul ochilor nu mai trec, cand ma simt mereu obosita si fara chef. La greu, se intampla ca cei mai importanti oameni din viata mea sa dispara. Aproape mereu. Ma gandesc daca asta spune ceva despre mine si karma mea sau spune ceva despre ei si neputintele lor. Cu aceasta intrebare, imi vin in minte explicatiile pe care le primim in avion, inainte de decolare: “intai iti pui tie masca de oxigen, apoi o pui copilului”. Ca sa putem avea grija de ceilalti, mai intai trebuie sa fim noi bine: fizic, mental si emotional.

Lectura de dimineata imi scoate in evidenta o tactica interesanta pentru a forma un obicei nou. Toate actiunile din zi au legatura intre ele: intri sa faci un dus, apoi intinzi mana dupa prosop si realizezi ca este ultimul ramas curat, asa ca trebuie sa le speli pe cele din cos, dar realizezi ca ai ramas fara detergent si trebuie sa cobori pana la magazin de unde mai cumperi si niste fructe ca sa ai pentru ziua de maine. Iata cum, pentru insusirea unui obicei nou, ne putem folosi de aceasta interdependenta comportamentala: pregatesc cafeaua de dimineata (un lucru pe care il fac zi de zi) si meditez un minut (actiune noua) inainte de a trece la urmatorul lucru pe care il fac in mod regulat. Dupa ce integram acest mic obicei, putem sa introducem inca unul si inca unul si tot asa, pana intra in rutina. Toate actiunile noi, ca sa nu para greu de facut, trebuie sa fie de scurta durata. Apoi putem creste durata, dar fara sa tragem de noi pentru a le face -  daca ceva devine greu de facut, vom abandona.

Astazi este zi de plimbare, incalt adidasii, iau catelul si iesim sa dam cateva ture de bloc. Ne intoarcem pentru micul dejun, revizuirea taskurilor de astazi si lucru. Mi-au ramas si taskuri din lista de ieri, am energie si ma apuc de lucru sistematic. Cu inca doua pauze mici de masa, imi inchei ziua de lucru la 8 seara. Ma simt obosita, dar multumita de ceea ce am reusit sa lucrez peste zi. Imi fac planul pentru ziua de maine, revizuiesc mancarea incarcata in aplicatie si realizez ca sunt sub obiectivul caloric. Aplicatia are un minim presetat de 1200 calorii pentru femei, dar setarile mele tin cont de activitatea zilnica si am un minim zilnic de 1500 calorii. Astazi, am consumat mai putin de 1000 de calorii. Faptul ca mananc mai putin decat am stabilit, nu ma ajuta la sport, la lucru, dar nici la un slabit sanatos. Nu imi este foame si nu-mi place sa mananc fortat, desi stiu ca este important sa-mi asigur cantitatea necesara de nutrienti.

Inchei ziua cu recunostintele si filmul de seara drept recompensa.

Miercuri, 08.04.2020

In supermarket, anumite produse sunt asezate pe rafturi in locuri accesibile, tocmai pentru a fi usor de pus mana pe ele. Exista o intrega strategie de promovare a unor produse pentru care producatorul este dispus sa plateasca un „pret de raft”. De obicei, sunt acele produse asezate pe rafturile de la nivelul ochilor. Vazul este cea mai importanta abilitate senzoriala, iar oamenii de marketing stiu asta. Dar iata cum ne putem folosi de acest lucru atunci cand vrem sa formam noi obiceiuri:

• vreau sa mananc mai multe fructe: le asez pe un platou, in mijlocul mesei
• vreau sa alerg dimineata: cu o seara inainte, pun echipamentul de sport langa usa de la intrare
• vreau sa citesc dimineata si seara: tin o carte pe masa din bucatarie si una pe noptiera, langa pat

Este ziua de antrenament online cu Bodyac. Gandul la sport imi ridica moralul, simt asta de fiecare data. Incep ziua cu obiceiurile zilnice: meditatie, citit si plimbarea cu Bria. Urmeaza antrenamentul online, micul dejun si lucru. Am si astazi o agenda incarcata, zi plina cu doua proiecte noi si cateva idei de implementat in viitor. Notez ideile pe loc. In agenda, am doua locuri in care notez ideile noi: in lista de obiective si in paginile de planificare trimestriala.  

Cum stau eu si lucrez linistita, primesc un telefon de la un client: „...vreau sa ne felicitam reciproc pentru proiectul de virtualizare implementat acum 3 ani. A doua zi dupa izolare, eu aveam toti oamenii la lucru, de acasa.” Si rade. Este multumit si relaxat. Mi-a facut si mie ziua mai buna, am simtit ca este important ce fac. I-am multumit si eu pentru ca este langa mine de atata vreme. Imi amintesc ca l-am invidiat mereu pe Catalin, antrenorul meu. Practica genul acela de profesie care vine la pachet cu recunostinta clientului, exprimata aproape pana la lacrimi. In IT, rar se intampla asta. Mi-ar placea sa primesc mai multe telefoane ca cel de astazi, chiar si in IT.

Inchei ziua, ca de obicei, cu planificarea zilei de maine si recompensa zilnica, filmul.

Joi, 09.04.2020

O parte din nevoile unui om sunt: nevoia de siguranta financiara si emotionala, nevoia de experiente variate si aventuri semnificative, nevoia de a fi special si important prin ceea ce esti si realizezi, nevoia de a iubi si a fi iubit, nevoia de dezvoltare personala si profesionala, nevoia de a ajuta si de a lasa ceva semnificativ in urma. Ne construim viata, in mod inconstient, pe baza acestor nevoi, iar implinirea sau neimplinirea lor arata daca avem o viata implinita sau nu. Pentru mine, cea mai importanta nevoie este cea de siguranta financiara si emotionala si realizez ca tot ce construiesc in jurul meu pleaca de la aceste nevoi. Practic, siguranta formeaza baza piramidei lui Maslow, imediat dupa nevoile fiziologice (sanatate, hrana, apa, somn, haine, adapost). Ma simt in siguranta, am energie maxima si pot construi atunci cand am langa mine oameni in care pot avea incredere, care ma sustin neconditionat si raman langa mine in cele mai dificile situatii. Fac destul de des ordine in jurul meu si nu tin cont daca sunt prieteni vechi sau chiar membri de familie, tin cont daca in relatia noastra exista sau nu echilibru in ceea ce priveste increderea, iubirea si respectul.

In cartea pe care o citesc acum, se pune des accent pe importanta unui plan scris in ceea ce priveste formarea obiceiurilor. Asta imi reconfirma importanta unui planner in viata de zi cu zi. Daca planul nu este scris, inseamna ca nu exista un plan. Daca nu exista un plan, nu vor fi nici rezultate. Am auzit de nenumarate ori „am planul in cap”, ma amuz de fiecare data si stiu ca omul acela nu o sa se bucure prea curand de realizari. Incep si inchei fiecare zi cu planul scris pentru ca am avut nenumarate ocazii sa vad cum este si fara. Cred in planificare, in revizuiri si in construirea strategiilor de schimbare. Cred ca oricine se poate apuca si tine de sport daca face din asta un obiectiv, cu resurse si pasi clari, cu actiuni zilnice scrise si metode clare de implementare.

Astazi nu am antrenament, dar imi fac plimbarea cu Bria. Stam mai mult pe afara, e soare frumos si un cald de primavara.

Am mai facut o tura de cumparaturi, dar cu hrana tot nu stau bine. Am reusit sa consum doar 570 calorii din necesarul de 1500.

Apuc sa lucrez cateva ore, bifez cateva taskuri si ma declar multumita. Decid sa nu fac planificarea pentru maine pentru ca simt nevoia sa ma ocup de activitati casnice. Este tarziu, renunt la recompensa zilnica, scriu recunostintele si ma bag la somn, dar nu inainte de a mai parcurge cateva pagini din carte. Imi place sa citesc....

Vineri, 10.04.2020

Ziua incepe cu nelipsitul ritual de dimineata: meditatie scurta, plimbat catelul, micul dejun.  

Continui ziua cu antrenamentul online, dar astazi nu sunt in cea mai buna forma. Oameni, situatii, asteptari. Decid sa trag de mine pana la final de antrenament si sa imi dedic restul zilei activitatilor casnice. Deschid laptopul doar in urma unor apeluri telefonice de la clienti, nu lucrez prea mult.

Sunt izolata la Iasi pentru inca doua saptamani, iar astazi am zi de activitati casnice. Am chef sa golesc niste sertare. Ma apuc de unul din dulapuri, scot totul din el si simt cum ma intorc in trecut cu fiecare lucru care-mi trece prin mana.  Arunc o parte din lucrurile care nu mai sunt necesare aici si le reorganizez pe cele care se intorc in dulap. Imi pregatesc si un brat de rufe care merg la calcat. Pentru mine, curatenia in casa, organizarea dulapurilor, calcatul si gatitul sunt activitati care ma relaxeaza atata vreme cat le fac atunci cand am chef, timp si stare. Vreau sa decid eu cand vreau sa fac asta. Cu greu accept sa fac lucruri pentru ca “trebuie” sau pentru ca mi le pune cineva in brate. Este momentul in care aleg sa deleg catre cei care se pricep si au ales sa faca din asta o meserie. Fiecare trebuie sa castige o paine. Timpul este scurt, nu ne nastem cu nicio datorie fata de nimeni si cred ca este dreptul nostru sa alegem sa facem ce dorim si ne implineste.

La final de zi, ma aleg cu o stare psihica mai buna si 4 saci de lucruri inutile care iau drumul gunoiului. Ma simt eliberata. Iar am mancat putin, 860 calorii din necesarul de 1500. Am tot ce-mi trebuie in frigider, dar imi lipseste pofta.

Inchei ziua cu revizuirea planului saptamanal, putin televizor si lectura de seara. Ma apropii de inca un weekend, departe de casa.

Sambata, 11.04.2020

Este sarbatoare. Regula casei este sa nu facem treaba in zi de sarbatoare, asa ca o respect si ma rezum la cumparaturi, film in plina dupa-amiaza, urmat de un somn scurt si bun, apoi o noua tura prin sertare. Cu astfel de activitati, timpul trece repede.

Vreau sa fac ceva semnificativ si astazi. Imi reamintesc ca ma tin de ceva vreme sa fac un plan de invatare, asa ca seara ma prinde cu agenda pe brate. Introduc noi expertize tehnice pentru job si studiez eficienta unui proiect nou, dar am nevoie de timp si liniste pentru asta. Iau in calcul si varianta in care nu voi gasi starea pentru a demara acest plan, dar este important sa-l am scris, il voi pune in aplicare atunci cand ma voi simti pregatita. Lucrurile se fac in timp.

Urmeaza plimbarea catelului, lectura de seara care este repede urmata de un film si o punga de popcorn. Am evitat zile intregi punga asta de popcorn. Cu cat lungesti lucrurile, cu atat parca te bucuri mai mult de ele. Bria este de acord cu asta, plascaie fericita.

Duminica, 12.04.2020

Ziua incepe cu cafeaua de dimineata si nelipsita carte. Mai lenevesc putin si ies cu Bria. Este cald si frumos, asa ca-l pun pe tata sa se echipeze ca sa il scot la plimbarea de doua ore. Ne asezam pe-o banca, facem cateva pase cu Bria, dam cateva telefoane si inchidem iesirea cu doua ture de bloc. Ne intoarcem pentru a sta la masa. Apoi, tata se retrage pentru siesta, iar eu ma apuc de antrenament. Ma simt multumita dupa fiecare sesiune, ma bucur ca nu aman sa fac miscare, asa cum aman sa fac multe alte lucruri. Nu sunt perfecta si imi scapa multe lucruri chiar daca stau bine cu planificarea.

Este Pastele catolic si ma gandesc ca peste doar o saptamana o sa avem Pastele ortodox. Anul acesta nu simt bucuria sarbatorii, dar stiu ca voi face minimum necesar. In casa asta, cand traia mama, mirosea a de toate: piftie, sarmale, salata beouf, cighir moldovenesc, pasca si cozonac. Ma napadesc amintirile. Totul parea sa fie ok, lucrurile la locul lor, familia inchegata. Abia acum realizez cu cat efort facea mama mea toate astea, cat zbucium si nopti nedormite ca sa ne stie pe toti bine, cat lasa de la ea ca sa avem noi de toate atunci cand ne retrageam acasa, de sarbatori. 

Inchei ziua plina de ganduri, cu planificarea saptamanala si a zilei de luni, urmata de lectura si recunostinte. Saptamana noua, ganduri noi, planuri noi.  

Surse cu informatii tematice:

Why we cry - American Psychological Association

Using a Grocery List Is Associated with a Healthier Diet and Lower BMI Among Very High Risk Adults - National Center for Biotechnology Information, U.S. National Library of Medicine

Why Undereating Won’t Actually Help You Lose Weight - MyFitnessPal