Este ultima saptamana de jurnal, voi ramane pe structura zilnica si voi reveni in urmatoarea perioada cu ceva concluzii si un draft de jurnal pentru cei care isi doresc sa treaca prin aceasta experienta.

Planificarea acestei saptamani acopera taskuri legate de proiectele inca deschise si lucruri administrative legate de job, de latura personala si familiala. Timpul de lucru din aceasta perioada este destul de limitat, fiind inca preocupata de aspecte familiale, dar stiu ca aleg intotdeauna sa fac tot ce pot astfel incat sa inchid multumita ziua de lucru. Lista zilnica de taskuri trebuie sa fie in concordanta cu starea noastra fizica, mentala si emotionala. Pentru orice construim in viata, la job sau in context personal, avem nevoie de o baza solida. Baza solida suntem noi, conexiunea corp-minte-suflet. Fara o baza solida, proiectele noastre vor ajunge sa fie prost executate, amanate sau chiar abandonate.

Despre cum sa evitam amanarile, citesc in cartea Schimbari mici – rezultate remarcabile. Faptul ca ne spalam dintii dimineata, inseamna ca avem o rutina. Un gest simplu, usor de repetat, pe care il facem in fiecare dimineata. Nu exista niciun risc sa abandonam acest ritual, iar secretul este sa incepem cu pasi mici. Un pas mic si inca unul si tot asa. Tindem sa incepem sa facem lucruri in forta, din acest motiv ajungem sa si abandonam. Cand in sfarsit ne decidem sa mergem la sala, nu ne lasam dusi de acolo vreo 2 ore si tragem de cele mai grele fiare. Evident ca a doua oara vom amana sa mergem din cauza ca am experimentat greul. Nu este despre cat de mult poti ridica, ci despre cat de eficient faci asta. Cartea expune Regula celor doua minute care presupune ca orice obicei nou sa ocupe mai putin de doua minute:

• vreau sa citesc inainte de culcare, iar asta poate implica lecturarea unei singure pagini
• vreau sa ma antrenez 30 de minute, iar asta poate implica un sir de actiuni care cresc progresiv ca si durata: ma imbrac, ma incalt, ies pe usa, ajung in parc, merg 10 minute, parcurg 5 km etc

Astfel, primele doua minute devin ritualul unei rutine mai ample, ce poate fi extinsa repetand actiuni scurte, ce cresc pregresiv ca durata, pana cand ajungem sa construim rutina dorita: a citi 20 pagini zilnic, a ne antrena 2 ore zilnic sau a alerga la maraton.

Luni, 20.04.2020

A doua zi de Paste este o zi relaxanta, cu trezit mai tarziu decat de obicei, cu stare de sarbatoare, familia alaturi sau la un apel distanta, cozonaci, Netflix si carti langa noi. Prietenii sunt si ei acolo, ne verifica starea, ureaza ce este de urat si traiesc cu speranta iesitului in natura.

Port o discutie cu o prietena si retraiesc starea de frustrare ca nu ma aflu in liniste, in zona mea de confort, cu timpul meu, cu spatiul in care sa pot gandi, scrie, studia. Imi spune ca ar vrea sa schimbe domeniul profesional, sa faca o mica afacere, dar nu stie daca o sa mearga. Imi povesteste idea si ma gandesc deja ca mi se pare putin viabila. Mult efort pentru rezultate mici, intr-o piata si asa superficiala. Am ajuns sa-mi dau seama destul de repede daca ceva este viabil, daca merita sa investesc timp si bani in acel proiect. Dar este visul ei. Si eu am trecut prin faza aceasta si nu m-am abatut de la ce voiam sa fac, in ciuda opiniilor celor din jur. Noi toti invatam din incercari si suferinta, iar eu nu am dreptul sa intervin in parcursul cuiva. Pot doar sa-mi ofer suportul la nivel de resurse. Totusi, o idee si un plan bun este acela la care te-ai gandit si la care ai lucrat in liniste. Imi amintesc cum am amanat luni de zile sa lucrez la un site. Am reusit in momentul in care m-am retras  in liniste, departe de nebunia din oras. Imi doresc sa repet experienta, simt sa fac asta de fiecare data cand am ceva de creat. Nimic din ceea ce am construit in graba, in zgomot, cu cineva care sa-mi sufle mereu in ceafa, fara o analiza atenta, fara sa inteleg ce simt fata de respectivul proiect, nu a durat. Un business acopera o nevoie reala a oamenilor, nu ceea ce ne dorim pentru noi.

O idee din cartea pe care o citesc: pentru a obtine o probabilitate mare de a repeta un comportament, actiunea trebuie sa devina o experienta placuta. Voi da un exemplu negativ, de dragul impactului: folosesc telefon mobil din anul 1997, dar la acea vreme nu petreceam atat de mult timp cu telefonul. In prezent, experienta telefonului mobil a devenit extrem de placuta, iar asta ma face sa dedic mult mai mult timp acestui echipament. La fel procedam si cu experientele nesatisfacatoare. Daca nu ne place ceva, nu suntem motivati sa repetam. Asadar, vom repeta intotdeauana ceea ce ni se pare placut. Din pacate, de cele mai multe ori, este vorba despre experiente ce ofera satisfactii imediate. Totusi, ca regula generala: cu cat o actiune produce mai multe satisfactii imediate, cu atat mai circumspecti trebuie sa fim in privinta consecintelor pe termen lung. 

Cozonacul pascal mi-am dat peste cap ritualul alimentar. Ma amuz: uite asa ajung si sa-mi ating obiectivul caloric. Astazi mi-am depasit nivelul de proteina si aproape l-am atins pe cel de carbs si grasimi. Nu m-am hranit corect, dar sunt ok si stiu ca vor veni zile mai bune. 

Am meditat 30 de minute si, din cauza situatiilor pe care le experimentez in utima vreme, mi-am facut un obicei din a asculta un anumit gen de meditatie, ce se apropie de regresia ghidata. Ideea de relaxare totala, pana ajung sa nu-mi mai simt corpul fizic. Este starea in care ma conectez cu subconstientul, din care pot sa aduc bucati de poveste din ce am trait altadata. Este metoda prin care ajung sa inteleg de ce se intampla anumite lucruri, intr-un anumit mod. Intelegerea ma ajuta sa abordez situatia si sa iau decizii corecte.

Reviziuiesc planificarea zilnica, ce am reusit sa fac din ce mi-am stabilit si ce mut pe maine. Imi place sa lucrez cu agenda mea, PlanNow ma tine in control si ma ajuta mult sa evit obiceiurile negative. Planific ziua de maine, ma fac o tura de lectura si adorm conform graficului orar.

Marti, 21.04.2020

Cu un plan bine scris, avem 50% sanse sa ne ducem obiectivele la indeplinire. Planul trebuie sa fie scris, este modul in care ajunge sa reprezinte un angajament fata de propria persoana, in a realiza ce ne-am propus. In plus, cred ca planul nostru trebuie sa contina si pedepse pentru ce nu am realizat. Cu cat pedeapsa este mai dura, cu atat avem sanse sa realizam ce am stabilit. Ca orice angajament, o semnatura este necesara, ducand planul nostru la rang de act. Foarte util este sa avem parteneri de angajament. Prietenii imi sunt parteneri de angajament. Daca nu-mi respect propriul angajament, pot trece drept lenesa sau neserioasa, iar asta este in contradictie cu valorile personale.

Continua pasiunea pentru cozonac si starea de stress legata de calorii. O felie de cozonac are aprox 100-150 grame si aproximativ 500 calorii/100 grame, cam cat masa mea de pranz. Platesc scump pentru un moment de placere. M-am antrenat o ora pentru a recupera, am ars 420 calorii. Sa ne intelegem: o ora de antrenament ca sa ma pot bucura de o felie de cozonac. Ma uit pe istoricul de antrenamente: 31 de sesiuni in 2 luni si 10,800 de calorii arse. Echivalentul a 2 cozonaci.

Este inchiderea de luna fiscala, iar unul din taskurile zilnice se refera la pregatirea actelor pentru contabil. Imi place sa am lucrurile sub control, iar asta are un plus si un minus pentru cei cu care lucrez. Stiu mereu ce taxe am de platit inainte sa primesc OP-urile de la contabil, ceea ce spune multe despre nivelul meu de control. Invat sa renunt la lucrurile care nu-mi aduc neaparat rezultate, dar am mult de lucru si aici.

Apuc sa fac o parte din taskurile legate de job. Rezolv si o parte din taskurile personale. Inchid ziua multumita si multumesc in gand celor care m-au calauzit astazi.

Miercuri, 22.04.2020

Astazi este despre oamenii care ma surprind placut. Exista momente cand Universul iti trimite oameni care te scot din cele mai grele situatii. Uneori, soarele rasare fix cand esti cazut si nu vezi orizontul, cand ai epuizat toate resursele, cand nu mai crezi intr-o rezolvare. Asa a rasarit soarele meu, cu ajutor nesperat, cu angajament neconditionat, cu sustinere si intelegere fata de o anumita situatie si suferinta pe care mi-o provoaca aceasta. Un strain care mi-a inteles durerea cum nu mi-a inteles-o cel mai bun prieten sau chiar familia. Cum se intampla asta? De ce nu ii avem alaturi, in primul rand, pe ei, cei carora le-am oferit inainte de a primi? Am considerat mereu ca, atunci cand un om iti este alaturi in cele mai grele momente ale vietii, ramane in viata ta indiferent cat de mult iti greseste la un moment dat. Un om care iti este alaturi in cele mai grele momente, are dreptul sa faca greseli. Un om care pleaca usor, este fie foarte ranit, fie un om care doar s-a folosit de ceilalti. 

Am lucrat foarte putin pentru job, doar cateva taskuri venite de la doi clienti. In rest, mi-am dedicat ziua unor situatii personale si ma simt multumita ca le-am rezolvat. In planificarea de maine voi prinde mai multe taskuri legate de job, in speranta ca voi recupera din cele de astazi.

Am evitat cititul, dar sunt ok cu aceasta situatie. Cu alimentatia stau aproape bine. Aplicatia imi spune ca sunt foarte aproape de obiectivul caloric, am o mica depasire la proteina si un mic deficit la carbs si grasimi.  

Miscarea s-a rezumat la o plimbare lunga cu Bria. Pentru mine, plimbarea si alergarea sunt ca niste sesiuni de meditatie si aleg sa fac asta ori de cate ori simt nevoia.

Joi, 23.04.2020

Simt ca mi-am luat destule informatii legate de obiceiuri, asa ca inchei bestsellerul lui James Clear si caut ceva atragator in biblioteca. Pe langa zecile de carti din biblioteca copilariei, imi opresc privirea pe o carte pe care am lasat-o acolo in vremea cand am experimentat practica budhista. The Buddha in your mirror are o prefata scrisa de Herbie Hancock, nascut intr-o familie saraca, recunoscator pentru hrana zilnica, suportul parintilor in a-si trai visurile si diversi mentori pe care i-a intalnit si care i-au ghidat viata. Unul dintre mentori este Daisaku Ikeda, presendintele Soka Gakkai, omul care l-a ghidat in practica budhista, practica ce l-a ajutat sa-si dezvolte starea de fericire ca esenta a propriei vieti. Prin practica, a invatat sa nu renunte nicodata si a invatat ca orice moment poate fi privit dintr-un numar infinit de perspective, impactand in mod pozitiv felul in care el priveste oamenii si viata. Fiecare om are in el o samanta de iluminare. Avand grija de propriul comportament, aducem la suprafata partea buna din ceilalti.

Cartea continua cu o perspectiva interesanta asupra fericirii. Fericirea adevarata nu sta in lipsa suferintei. Nu putem avea cer senin zi de zi. Fericirea adevarata consta in a construi un sine demn si de nezdruncinat. Fericirea nu implica o viata fara greutati. Indiferent de dificultatile care apar, fara a fi pusi la pamant, sa putem deveni curajosi si increzatori in fortele proprii, in puterea ta de a lupta si a depasi orice dificultate.

Am recuperat o parte din taskurile legate de job, lucru care imi induce o stare de bine. Mi-am stabilit 5 taskuri, am facut 4 din ele, cele mai importante pe ziua de astazi. Dupa revizuire, am trecut la planificarea zilei de maine, desi simt ca voi opta pentru o zi libera de la lucru.

M-am antrenat si am avut cat de cat grija cu alimentatia. Astazi am o depasire mica de carbs si un deficit de proteina si grasimi.

Am combinat meditatia cu recunostintele, activitate pe care am simtit sa o mut pe seara. Un mod placut de a inchide ziua, desi fara recompensa.

Vineri, 24.04.2020

O intrebare imi bantuie gandurile la final de saptamana si jurnal. De ce pleaca oamenii atat de usor din viata noastra? A fi deschis, grijuliu si recunoscator constituie “hrana” unei relatii de orice natura (afaceri, prietenie, iubire). Prin fapte si vorbe. Credem adesea ca ni se cuvin oamenii care se afla in bula noastra si ceea ce primim de la ei. Asa ca, ii rasplatim adesea cu amanare sau uitare. Lucrurile marunte fac diferenta, gesturile si cuvintele fata de cei care dau mai mult decat primesc. A fi in permanenta conectat la oamenii din viata noastra inseamna a comunica regulat cu ei, a-i suna chiar si fara motiv, a-i intreba despre stare, a remarca cand sunt suparati si fericiti, a-i asculta cand vorbim cu ei, a empatiza cu ei, a le intelege lumea, a fi suportivi si a ne arata vulnerabili. Ceva i-a adus pe acei oameni in viata noastra si ne-au ramas alaturi o vreme, dar uitam atat usor de omul pe care l-am cunoscut si incepem sa nu ne mai placa felul in care a ajuns. Problemele apar cand balanta dintre oameni este dezechilibrata. O relatie sanatoasa are nevoie de 5 expresii pozitive pentru a a depasi o expresie negativa, adica este nevoie de foarte mult bine ca sa depasim ceva rau. A avea oameni in jurul nostru presupune atentie si implicare in ceea ce ii priveste, iar astea implica efort. O relatie, de orice natura, este ca o casa, trebuie sa faci imbunatatiri ca sa ramana in picioare.

Desi aveam in gand sa nu lucrez astazi, dedic 4 ore pentru taskurile de la job. A fost important sa fac asta.

Am avut o zi in care am mancat destul de putin, cam jumatate din necesarul caloric. Nu am avut antrenament, dar am iesit la plimbare in zona de resedinta, cu Bria mea. Imi place mult natura, conectarea cu pamanul si verdeata acceseaza zona creativa din fiinta mea. Ies in natura de fiecare data cand sunt fara chef si in pana de idei. De fiecare data, ma intorc spre casa cu energie buna, pregatita sa merg mai departe.

Seara o inchei cu meditatia ghidata, o practic de cateva zile pentru ca ma ajuta sa ma eliberez de situatii si oameni care nu-mi sunt cu adevarat alaturi. Am mare nevoie de suport, intelegere si empatie. Ofer toate astea cand sunt bine cu mine si astept sa le primesc la schimb, in mod echitabil. Evit sa fac compromisuri, chiar daca pare cea mai simpla cale spre starea de bine.

Sambata, 25.04.2020

Mi-am inceput dimineata cu o scurta meditatie, cateva exercitii de stretching, revizuirea activitatilor din saptamana ce tocmai s-a incheiat si planificarea saptamanii viitoare. Am multe taskuri pe lista, speranta ca voi reusi sa duc la realizare planul de instruire pentru job, studiul pentru un nou proiect personal si actualizarea paginii web de business cu idei care mi-au venit in ultimele saptamani. Ideea de lucru, de a dezvolta si implementa proiecte, de a crea ceva frumos si util, ma face sa uit de experientele negative si imi dau un boost de energie. Imi place sa fac lucruri, sa fiu mereu in miscare, sa-mi provoc mereu creierul. Ma simt ca atunci cand ma pregatesc sa plec in vacanta.

Am facut ordine prin casa, am pregatit ceva de mancare, am dat cateva telefoane si m-am ocupat de bagaje.

A fost o zi buna si vreau sa o inchei in fata televizorului, cu un nou film pe Netflix. Inainte de asta, imi fac rutina de recunostinte. As fi vrut sa am mai mult timp de relaxare si recompense, dar mereu le pun pe ultimul plan. Chiar daca am zile cand dedic mai putin timp jobului, recuperez in alte zile pana tarziu in noapte. Nu tin cont de program cand am chef de lucru si idei de analizat, schitat si implementat. Nu astept pensionarea si vreau sa am puterea de a lucra pana in ultima clipa de viata.

Duminica, 26.04.2020

Declar inchis jurnalul si ma gandesc deja ca vreau sa construies un draft pe care sa-l ofer gratuit. Cred in schimbare, cu efort sustinut, vointa maxima si perseverenta. Putini oameni realizeaza lucruri marete. Pentru ca este greu sa faci schimbari, sa te tii sistematic de plan, sa nu cedezi cand ti se pare ca este greu.

M-am antrenat de dimineata, am gatit si am bifat in planner ultimele lucruri pe care le aveam de facut. Ma simt multumita. Am in fata un drum de 420 km, inapoi spre casa, dupa 5 saptamani in izolare cu tatal meu, singurul parinte ramas in viata, cu o situatie ce implica nevoi speciale. Il las pe maini bune si ma intorc acasa, pentru a-mi continua izolarea, in zona mea de confort, la biroul meu, in spatiul din care ma pregatesc sa generez solutii si actiuni pentru mai departe.  

Ma simt recunoscatoare pentru rabdare si puterea de a pune in acest jurnal pareri personale, stari, experinte, idei din cartile citite, activitati zilnice facute. Am scris in primul rand pentru mine. Dar imi doresc ca randurile scrise aici sa fi atins inca o persoana, sa o incurajeze si sa o motiveze sa faca o schimbare pozitiva. Daca s-a intamplat asta, jurnalul meu si-a atins scopul.